The Country and the City: Cercetări arheologice inițiate de Muzeul de Istorie și Etnografie Sângerei

CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ TÂRZIE CHIRILENI III / SÎNGEREI XI ÎN ANUL 2023

Veaceslav BICBAEV, Radu MARANDIUC

Așezarea Chirileni III / Sîngerei XI este amplasată pe moșia orașului Sîngerei, la 5,5 km N de această localitate și la 2,2 km V de satul Chirileni, com. Drăgănești. Situl respectiv a fost descoperit în 1979 de către V. Bicbaev. În urma cercetărilor periegetice desfășurate în anii ‚80 și ‚90 ai sec. XX, s-a stabilit că așezarea ocupă o suprafaţă de aproximativ 30 ha și conţine trei niveluri de locuire din perioada târzie a culturii CucuteniTripolie. Aceste niveluri aparţin fazei Cucuteni B2b, finalului etapei Tripolie CI (aspectul Bădragi), treptelor b și c ale etapei Tripolie CII (aspectele Chirileni și Gordinești-Horodiștea (Fig. 1, 1-2). În anul 1989, în partea centrală a așezării, a fost realizat un sondaj de 4×2 m, în cadrul căruia a fost descoperit un cuptor de ars ceramică cu reverberaţie (nr. 1), conţinând un bogat lot de fragmente ceramice, aparţinând nivelului Chirileni, din care s-a putut reconstitui o amforă pictată cu reprezentări unice de scene de dansuri religioase feminine.

În primăvara anului 2023, Muzeul de Istorie și Etnografie din Sîngerei (MIES) a iniţiat o cercetare detaliată de suprafaţă în zona sitului. Drept rezultat, s-a constatat că instalaţia de ars ceramica cercetată în anul 1989 se afla într-o zonă distinctă a așezării, caracterizată de prezenţa la suprafaţă a mai multor indicii specifice activităţilor legate de arderea ceramicii (rebut ceramic, bucăţi mici de lipitură cu caracter specific grătarului cuptoarelor de ars ceramică etc.). Zona respectivă se întinde pe o suprafaţă de cca 70×100 m. Acest lucru sugerează că în această parte a așezării ar fi putut funcţiona mai multe instalaţii destinate arderii ceramicii. Cercetările MIES din anul 2023 au avut ca obiectiv obţinerea datelor privind stratigrafia, caracterul și starea de conservare a stratului de cultură în zona presupusului „cartier al olarilor”. În acest scop, în partea centrală a zonei respective, a fost trasată o secţiune de 6×4 m, orientată N-S. În partea de S a secţiunii a fost descoperit un cuptor de ars ceramică cu reverberaţie. Cuptorul avea o formă circulară în plan, cu diametrul de 1,20 m. Grătarul s-a păstrat relativ bine. Baza acestuia a fost amenajată din vălătuci cilindrice groase și lungi din lut, amestecate cu resturi vegetale. Acestea au fost dispuse în paralel și legate între ele prin alţi vălătuci scurţi, lipiţi la anumite distanţe de părţile laterale ale celor lungi. Construcţia a fost acoperită cu un strat gros de lutuială, atât deasupra, cât și din părţile laterale, prezentând găuri de accesare a aerului fierbinte în camera de ardere a vaselor.

În total, grătarul numără 35 de găuri rotunde, având diametrele ce variază între 6 și 10 cm. Grătarul era suprapus de resturile pereţilor și bolţii camerei de ardere, identificate la adâncimea de 0,45-0,5 m de la suprafaţa actuală de călcare, într-un amestec cu fragmente de vase, unele arse până la zgurificare. Gura camerei de foc conţinea de asemenea numeroase fragmente ceramice, aceasta fiind orientată spre E, unde i se alătura o platformă specială de deservire (groapa olarului), ușor trapezoidală în plan, cu dimensiunile de 1,6×1,7 m, adâncită în sol cu 0,4 m de la nivelul vechi de călcare. Fundul acestei gropii prezenta urme de ardere și conţinea în umplutură o mare cantitate de ceramică și resturi din construcţia cuptorului (Fig. 1, 3; 2, 1-2). Lotul ceramic recuperat din camera de ardere a cuptorului și din groapa olarului numără 218 fragmente. Dintre acestea, 207 aparţin vaselor modelate din pastă fără degresanţi (Fig. 3, 2, 5-13), în timp ce doar 11 fragmente (5%) se încadrează în categoria tehnologică „C”. Această categorie se împarte în două subcategorii: vase din pastă cu scoică pisată și cu adaos de particule nedeterminate, având o culoare albicioasă-gălbuie (Fig. 3, 4, 6). Vasele din ambele categorii au fost arse oxidant. Prima categorie este reprezentată în principal de amfore cu corpul sferic sau ovoidal, gâtul scurt tronconic sau relativ cilindric, având buza evazată; unele dintre acestea având toarte „cornute”, străchini și castroane. Decorul aplicat, în principal în negru-ciocolatiu și roșu, este de tip geometrizat, format din elemente, precum benzi drepte din 2-4 linii, linii și liniuţe șerpuitoare, și reţea oblică. Câteva vase nu au fost pictate. Prezintă interes categoria tehnologică „C”, reprezentată aici prin fragmente de la două oale cu gâtul aproximativ cilindric, corpul rotunjit, și o strachină cu profil în formă de „S”, decorată cu linii incizate. Conform caracteristicilor tehnice, tehnologice și stilistice a decorului ceramicii identificate în cuptor și în preajma lui, acesta poate fi atribuit nivelului Chirileni, fiind se pare contemporan cu primul cuptor cercetat în anul 1989. În anul 2024, vor continua cercetările acestui important complex meșteșugăresc, cu posibilitatea conservării lui în vederea muzeificării și expunerii în cadrul expoziţiei arheologice a MIES.