Cercetări arheologice la care au participat colaboratorii Muzeului de Istorie și Etnografie Sângerei

Cercetări arheologice de salvare în situl cucutenian Glinjeni X – La Bot (r-nul Fălești)

Sergiu Popovici, Vlad Vornic, Veaceslav Bicbaev

Cuvinte cheie: Şanț, locuință, ceramică, figurine, Cucuteni A-B

În anul 2023, Agenția Națională Arheologică a efectuat cercetări arheologice de salvare în situl Cucuteni A-B Glinjeni X – La Bot din r-nul Făleşti. Drept rezultat al săpăturilor, au fost identificate şi parțial studiate un şanț orientat pe direcția nordvest – sud-est şi o locuință de suprafață. Locuința consta dintr-o aglomerare de fragmente de argilă puternic arsă, amestecată cu pleavă sau materiale vegetale tocate, şi prezenta numeroase amprente care proveneau, mai curând, de la carcasa plafonului despărțitor al celor două niveluri ale locuinței. Grosimea aglomerării varia între 5 şi 20 cm. Amprentele bârnelor carcasei de lemn denotă faptul că substrucția a fost aşezată perpendicular pe părțile laterale lungi ale pereților locuinței. Sub stratul de lut ars al locuinței a fost descoperit un fragment de râşniță, trei unelte realizate din roci dure, câteva piese de silex, un străpungător de os şi trei figurine antropomorfe fragmentare. Materialele identificate în urma cercetărilor de salvare îşi găsesc analogii în siturile atribuite fazei A-B a culturii Cucuteni din centrul şi nordul Republicii Moldova şi considerăm că situl Glinjeni X – La Bot poate fi încadrat în perioada de început a etapei A-B2. 

Pe teritoriul satului Glinjeni din raionul Făleşti sunt cunoscute astăzi 21 de situri arheologice, dintre care 11 sunt aşezări din diferite epoci istorice şi 10 tumuli. Unul dintre aceste situri, denumit Glinjeni X – La Bot, a fost descoperit în 2020 de către arheologul Ion Noroc în timpul unor cercetări de suprafață în partea estică a localității. În urma analizei vizuale a suprafeței sitului, autorul perieghezelor a constatat că în partea de sud a acestuia, localnicii au excavat lut ani la rând, rezultând astfel o lutărie. În peretele estic al acestei lutării au fost observate resturile unei locuințe de suprafață şi conturul unui complex adâncit. În anul 2023, aceste informații au fost transmise Agenției Naționale Arheologice, care a intervenit pentru stoparea lucrărilor de excavare în zona sitului şi pentru salvgardarea vestigiilor arheologice aflate în proces de distrugere [Popovici et al. 2024, 16-18]. Situl arheologic la care ne referim se află în partea estică a satului Glinjeni, între extremitatea estică a localității şi drumul magistral M14, în partea inferioară a unui promontoriu de la confluența râului Ciulucul de Mijloc cu un afluent fără nume din partea stângă (fig. 1,1-3; 2). Din punct de vedere al regionalizării fizico-geografice a spațiului pruto-nistrean, această zonă se încadrează în Dealurile de stepă ale Ciulucurilor, unde relieful este reprezentat de un sistem de dealuri intens fragmentate de văi şi ravene, precum şi de multiple alunecări de teren.

Dominarea în substrat a argilelor sarmaţiene, cu un conținut apreciabil de săruri solubile, a favorizat dezvoltarea vegetației de stepă sub care s-au format cernoziomuri tipice, solonețuri, cernoziomuri solonețizate şi cernoziomuri salinizate [Boboc 2009, 165-166]. La începutul anilor '80 ai secolului al XX-lea, situl a fost puternic afectat de construcția unui drum pietruit care conecta partea de est a satului Glinjeni cu drumul magistral M14 (Chişinău-Bălți). Amenajarea drumului pietruit a implicat excavarea unei porțiuni de teren pentru a coborî nivelul şi a alinia traseul cu şoseaua M14. De-a lungul timpului, pereții suprafeței excavate s-au mai surpat, iar localnicii au extras din malul sudic argilă, formându-se în acest loc o lutărie neautorizată, care a funcționat mai mulți ani.

În vara anului 2023, în porțiunea sitului afectată de cariera de lut, dar şi de lucrările de excavare anterioare, au avut loc săpături arheologice de salvare, prin trasarea a două secțiuni: una, mai mică, deasupra conturului unui complex adâncit şi cealaltă, de dimensiuni mai mari, deasupra resturilor locuinței de suprafață vizibilă în malul abrupt al lutăriei (fig. 3,1). Material arheologic, alcătuit aproape exclusiv din fragmente ceramice, a fost cules de pe o suprafață de circa 200×300 m, care corespunde în linii mari cu dimensiunile aşezării eneolitice.

Fig. 3. Glingeni X - La Bot. Ceramică

Fragmente ceramice răzlețe au fost observate pe întreaga suprafață excavată, însă aglomerările mai mariau fost identificate cu precădere sub acumularea fragmentelor de lipitură în partea estică şi nord-estică ale porțiunii cercetate din locuință. Deşi puternic fragmentată, ceramica recuperată poate fi împărțită în două categorii principale: fină şi semifină, la care se adaugă şi câteva fragmente de vase Cucuteni C. Majoritatea fragmentelor ceramice au suprafața acoperită cu decor pictat, cu excepția unui singur exemplar, care este ornamentat prin incizii. Decorul se prezintă sub formă de pictură monocromă (brun sau negru aplicat direct pe peretele vasului), bicromă (brun, negru sau roşu aplicat pe un fundal albicios sau gălbui) şi tricromă (negru sau brun în combinație cu roşu aplicat pe un fundal alburiu; negru sau brun în combinație cu alb aplicat pe un fundal roşiatic). Formele vaselor sunt tradiționale pentru olăria fazei A-B a culturii Cucuteni. În colecția de la Glinjeni X – La bot predomină recipientele de dimensiuni mijlocii şi mici, care cuprind un număr restrâns de forme.

 

 

 Fig. 4. Glingeni X - La Bot. Figurine Antropomorfe

Materialele identificate în urma cercetărilor de salvare în situl Glinjeni X – La Bot îşi găsesc analogii în aşezările atribuite fazei A-B a culturii Cucuteni din centrul si nordul Republicii Moldova. Cu toate că în decorul ceramicii pictate pot fi întrezărite unele reminiscențe ale olăriei aşezărilor datate în etapa A-B1, cum ar fi Gura Căinarului [Sorokin 1988, 26-33] sau Alexandrovca II [Sorochin 2004, 169-171], totuşi înclinăm spre încadrarea sitului Glinjeni X – La Bot către începutul etapei A-B2. Din această etapă putem menționa siturile situate la o distanță nu prea mare de Glinjeni, cum ar fi Făleştii Noi I [Popovici, Ciobanu 2019, 56], Hîrceşti II, Drujba I – Ternușa [Popovici, Vornic, Heghea 2021, 30] şi, parțial, Ciulucani I [Bodean 2012, 108]. Cercetările de salvare efectuate la Glinjeni contribuie la o mai bună înțelegere a siturilor Cucuteni A-B din zona Dealurilor de stepă ale Ciulucurilor, unde se atestă o concentrare semnificativă de situri din această fază. Cu toate acestea, majoritatea siturilor Cucuteni A-B din acest spațiu geografic, străbătut de la vest spre est de râurile Ciulucul Mic, Ciulucul de Mijloc şi Ciulucul Mare – afluenți ai Răutului, sunt cunoscute preponderent prin colectări de material arheologic de suprafață. Doar câteva situri au fost studiate mai amplu prin săpături arheologice. 

În concluzie, cercetările de salvare din anul 2023 efectuate în situl Glinjeni X – La Bot completează şi întregesc informațiile disponibile din studiile anterioare referitoare la aşezările cucuteniene din faza A-B situate în zona Dealurilor de stepă ale Ciulucurilor.

 

Sursa: Sergiu Popovici, Vlad Vornic, Veaceslav Bicbaev Cercetări arheologice de salvare în situl cucutenian Glinjeni X – La Bot (r-nul Fălești)

Cercetări arheologice inițiate de Muzeul de Istorie și Etnografie Sângerei

 CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ TÂRZIE CHIRILENI III / SÎNGEREI XI ÎN ANUL 2023 

Veaceslav BICBAEV, Radu MARANDIUC 

Așezarea Chirileni III / Sîngerei XI este amplasată pe moșia orașului Sîngerei, la 5,5 km N de această localitate și la 2,2 km V de satul Chirileni, com. Drăgănești. Situl respectiv a fost descoperit în 1979 de către V. Bicbaev. În urma cercetărilor periegetice desfășurate în anii ‚80 și ‚90 ai sec. XX, s-a stabilit că așezarea ocupă o suprafaţă de aproximativ 30 ha și conţine trei niveluri de locuire din perioada târzie a culturii CucuteniTripolie. Aceste niveluri aparţin fazei Cucuteni B2b, finalului etapei Tripolie CI (aspectul Bădragi), treptelor b și c ale etapei Tripolie CII (aspectele Chirileni și Gordinești-Horodiștea (Fig. 1, 1-2). În anul 1989, în partea centrală a așezării, a fost realizat un sondaj de 4×2 m, în cadrul căruia a fost descoperit un cuptor de ars ceramică cu reverberaţie (nr. 1), conţinând un bogat lot de fragmente ceramice, aparţinând nivelului Chirileni, din care s-a putut reconstitui o amforă pictată cu reprezentări unice de scene de dansuri religioase feminine.

În primăvara anului 2023, Muzeul de Istorie și Etnografie din Sîngerei (MIES) a iniţiat o cercetare detaliată de suprafaţă în zona sitului. Drept rezultat, s-a constatat că instalaţia de ars ceramica cercetată în anul 1989 se afla într-o zonă distinctă a așezării, caracterizată de prezenţa la suprafaţă a mai multor indicii specifice activităţilor legate de arderea ceramicii (rebut ceramic, bucăţi mici de lipitură cu caracter specific grătarului cuptoarelor de ars ceramică etc.). Zona respectivă se întinde pe o suprafaţă de cca 70×100 m. Acest lucru sugerează că în această parte a așezării ar fi putut funcţiona mai multe instalaţii destinate arderii ceramicii. Cercetările MIES din anul 2023 au avut ca obiectiv obţinerea datelor privind stratigrafia, caracterul și starea de conservare a stratului de cultură în zona presupusului „cartier al olarilor”. În acest scop, în partea centrală a zonei respective, a fost trasată o secţiune de 6×4 m, orientată N-S. În partea de S a secţiunii a fost descoperit un cuptor de ars ceramică cu reverberaţie. Cuptorul avea o formă circulară în plan, cu diametrul de 1,20 m. Grătarul s-a păstrat relativ bine. Baza acestuia a fost amenajată din vălătuci cilindrice groase și lungi din lut, amestecate cu resturi vegetale. Acestea au fost dispuse în paralel și legate între ele prin alţi vălătuci scurţi, lipiţi la anumite distanţe de părţile laterale ale celor lungi. Construcţia a fost acoperită cu un strat gros de lutuială, atât deasupra, cât și din părţile laterale, prezentând găuri de accesare a aerului fierbinte în camera de ardere a vaselor. 

În total, grătarul numără 35 de găuri rotunde, având diametrele ce variază între 6 și 10 cm. Grătarul era suprapus de resturile pereţilor și bolţii camerei de ardere, identificate la adâncimea de 0,45-0,5 m de la suprafaţa actuală de călcare, într-un amestec cu fragmente de vase, unele arse până la zgurificare. Gura camerei de foc conţinea de asemenea numeroase fragmente ceramice, aceasta fiind orientată spre E, unde i se alătura o platformă specială de deservire (groapa olarului), ușor trapezoidală în plan, cu dimensiunile de 1,6×1,7 m, adâncită în sol cu 0,4 m de la nivelul vechi de călcare. Fundul acestei gropii prezenta urme de ardere și conţinea în umplutură o mare cantitate de ceramică și resturi din construcţia cuptorului (Fig. 1, 3; 2, 1-2). Lotul ceramic recuperat din camera de ardere a cuptorului și din groapa olarului numără 218 fragmente. Dintre acestea, 207 aparţin vaselor modelate din pastă fără degresanţi (Fig. 3, 2, 5-13), în timp ce doar 11 fragmente (5%) se încadrează în categoria tehnologică „C”. Această categorie se împarte în două subcategorii: vase din pastă cu scoică pisată și cu adaos de particule nedeterminate, având o culoare albicioasă-gălbuie (Fig. 3, 4, 6). Vasele din ambele categorii au fost arse oxidant. Prima categorie este reprezentată în principal de amfore cu corpul sferic sau ovoidal, gâtul scurt tronconic sau relativ cilindric, având buza evazată; unele dintre acestea având toarte „cornute”, străchini și castroane. Decorul aplicat, în principal în negru-ciocolatiu și roșu, este de tip geometrizat, format din elemente, precum benzi drepte din 2-4 linii, linii și liniuţe șerpuitoare, și reţea oblică. Câteva vase nu au fost pictate. Prezintă interes categoria tehnologică „C”, reprezentată aici prin fragmente de la două oale cu gâtul aproximativ cilindric, corpul rotunjit, și o strachină cu profil în formă de „S”, decorată cu linii incizate. Conform caracteristicilor tehnice, tehnologice și stilistice a decorului ceramicii identificate în cuptor și în preajma lui, acesta poate fi atribuit nivelului Chirileni, fiind se pare contemporan cu primul cuptor cercetat în anul 1989. În anul 2024, vor continua cercetările acestui important complex meșteșugăresc, cu posibilitatea conservării lui în vederea muzeificării și expunerii în cadrul expoziţiei arheologice a MIES. 

Sursa: CERCETÃRI ARHEOLOGICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Campania 2023 Sesiunea Naţională de Rapoarte 19 aprilie 2024

Sângerei - Centrul Europei

 

Vizitând Moldova și traversând țara de la nord spre sud, neapărat veți trece prin raionul Sângerei, o regiune cu văi și dealuri domoale, situată în câmpia Moldovei de Nord, ce trece lin printre dealurile Ciulucurilor, spre Podișul Codrilor. 

Reședința de raion este Orașul Sângerei. Astăzi orașul este un centru urban cu dezvoltare dinamică, cu populație activa și dornică de făurire a unei comunități durabile pentru binele comun. Sunt apreciabile eforturile cetățenilor și a administrației orășenești de consolidare a capacităților comunitare. 

Pentru prima dată Sângerei este menționat într-un document din 1584:

„Din mila lui Dumnezeu, Io Petru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni, mari și mici, Nastasia, fiica popii Roman, de bunăvoia ei, nesilită de nimeni, nici asuprită și a vândut dreapta sa ocină și cumpărătură, din partea tatălui ei, popa Roman, jumătate din satul Sângirei și o parte la moară, din privilegiul de cumpărătură ce a avut tatăl ei de la Bogdan voievod; aceea a vândut-o unchiului său, slugii noastre Bratul fost pitar, pentru 70 de zloți tătărești.”

 

Muzeul din Sângerei - Expoziția arheologică

Dar vestigiile arheologice recente ne cufunda într-o istorie cu mult mai bogata și mai veche. 

Începînd din anii 70 ai sec.XX, prin eforturile unor entuziaști ai științei istorice, ca Veceaslav Bicbaev și alții, teritoriile raionului și orașului Sângerei sun introduse în monografii istorice ca loc unde și-au avut existența comunități, care și pînă astăzi sunt acoperite de mreaja tainei. Vorbim de civilizația purtătoare a culturii Cucuteni - Tripolie (dupa așezarea Cucuteni din jud.Iași Romania și localitatea Tripolie Ucraina, unde pentru prima data au fost găsite vestigiile acestei culturi preistorice). Recent la Muzeul din oraș, grație efortului comun a echipei și adminitrației locale a fost inaugurată expoziția ce reprezintă vestigiile arheologice a culturii Cucuteni. 

Una dintre cele mai veche civilizaţii europeană a existat pe teritoriul Moldovei. 

Purtătorii acestei culturi au fost printre primii agricultori din Europa. Pentru prima data pe teritoriile Moldovei sunt atestate construcții cu o bogata varietate de ceramica cu picturi geomtrice fascinante. Așezările aveau o forma rotundă sau ovală, casele erau din lut cu un nivel și cu două, de obicei, în centrul localității se situa lăcașul de cult. Îndeletnicirile de bază a populației erau agricultura, vînatul și pescuitul. Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sînt de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori.

Curiozități: Fragment de amfora pictata ornamental, care prezinta scene de dans feminin, insotite de  animale, unicat pentru această cultură și s-a descoperit la Sângerei, Republica Moldova. 

Notă: Cultura Cucuteni, sfârșitul mileniului IV - începutul mileniului III î.Hr.  Așezarea Sângerei XI.  Descoperit de Veaceslav Bicbaev în 1989. Materialul de execuție - argila. Dimensiunea scenei este de 13 x 14 cm.

Vas cu desene antropomorfe - Sângerei

Cei mai mulţi cercetători sînt de părerea că civilizaţia Cucuteni-Tripolie reperzintă unul dintre centrele arealului proto-indo-european. Ea dispare ca urmare a pătrunderii în regiune, în mileniul III î.Hr., a unui nou val de populaţie migratoare.

Pentru o cunoaștere mai detaliata este nevoie de cercetare continuă, dar pentru început vă invităm la o excursie virtuală în Muzeul din Sângerei. 

 

Muzeul de Istorie și Etnografie - orașul Sângerei

Muzeul este situat in centrul orașului, pe strada principala in cladire monument istoric, construit in perioada interbelică, de autoritățile Române, pentru sediul primăriei, ca mai apoi să fie școală, centru militar și în final muzeu. 

Orașul Sângerei este unul provincial, cu un farmec aparte, amenajarea urbană ne permite să-l traversăm într-o oră, însă obiectivele turistice ce le propune ne vor acapara pe toată ziua.

Parcul central al orașului, fondat în 1980, desfășurat pe teritoriu a 20 de hectare ne revigorează cu o doză de aer curat și liniște în orice timp al anului.

 

Gradina publică - Sângerei

 La ieșirea din parc spre sud este situat Căminul Cultural “Nicolae Iorga” edificiu de cultură, în preajma căruia este aleea oamenilor celebri din oraș, bustul lui Nicolae Iorga,

 

Bustul lui Valeriu Gafencu și Iosif Naniescu. Curiozități: În anul 2021 Valeriu Gafencu a fost omagiat de Poșta Moldovei cu un timbru cu efigia acestuia. Iosif Naniescu afost unul din cei mai longevivi mitropoliți români, timp de 27 de ani păstorește cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei.

 

Bustul lui Valeriu Gafencu

Bustul lui Iosif Naniescu

Natura în jurul orașului Sângerei a creat un anturaj câmpenesc de poveste, unde s-au stabilit zeci de baci cu turmele lor, avănd ca ofertă produse tradiționale locale de brânză. Curiozități: Drumul lung al transhumanței, o practică importantă a păstoritului, tradiție înscrisă în Patrimoniu Unesco, trece prin zona podișului Ciuluc-Soloneț, unde se află și orașul Sângerei.

În preajma orașului Sângerei, la extremitatea de Vest, se află o rezervație naturală unicat pentru regiunea noastră.  “Aria cu management multifuncțional Vrănești”, unde se găsesc foarte multe specii de plante rare. Curiozități: Într-un studiu din 1994 în perimetrul ariei sunt indicate circa 163 de specii de plante vasculare, inclusiv 10 specii de plante rare și pe cale de dispariție. Speciile belivalia sarmațiană (Bellevalia sarmatica) și coșaci (Astragalus dasyanthus) sunt înscrise în Cartea Roșie a Republicii Moldova.

Unul din cele mai înalte dealuri din regiune, la fel este amplasat în aria orașului Sângerei, dealul “Călămănel” cu înălțimea absolută de 267 m. Această zonă este prielnică pentru escapade în natură și drumeții cu cort, oferind turiștilor parfumul ierburilor spontane, liniște și priveliști mirifice.

După o aventură urbană și drumeții prin locurile pitorești de prin preajmă, restaurantele orașului vă oferă o diversitate bogată de gustări pe potriva gusturilor și buzunarului. Speranța, Villa Rustică, “Apetisant” și “Hermes” sunt localurile ce stau la dispoziția dvs.

 

 

Înfrastructura de agrement vă propune petrecerea timpului liber la ștrand și împreună cu copii la înghețată în zilele călduroase de vară.

 

 

Vă așteptăm la Centrul de informare turistică de pe lângă muzeu, pentru a vă ghida pe meleagurile noastre. Dacă veniți in Sângerei vara, când e timp frumos aveți șanse reale să participați împreună cu alți turiști și orășeni la tururi ghidate cu bicicleta prin locurile pitorești sângereiene și să vizitați siturile eneolitice, locurile vestitelor descoperiri arheologice de prin părțile noastre.

Dacă vă planificați să ajungeți în Sângerei primăvara, vă sugerăm să vizitați orașul de ziua hramului, care este la 6 mai, când sărbătorim ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință, în această zi orașul înflorește, locuitorii ies în mare număr la activitățile artistice organizate de autorități și agenții economici, se petrece concert al interpreților de muzică populară, sunt inaugurate expoziții cu vânzare a produselor autohtone, atmosfera de sărbătoare este un prilej bun de a vizita orașul în luna mai. 

Dacă vă rețineți în oraș pe mai multe zile, aveți oportunitatea să vă cazați în apartament confortabil de tip hotelier sau în hotelul din oraș. 

 

Aspect al orașului  

Îmbinarea progresului cu tradiția se percepe foarte bine în orașele mici, care cu un picior au pășit în contemporanietate, cu altul însă se reține în trecut, în acest sens Sângerei este reprezentativ, pe străzile orașului vedem construcții moderne, dar și locuințe construite la începutul secolului XX. Casele tradiționale cu prispă se învecinează cu blocurile noi de locuit.

  

Arhitectura ecleziastică locală este reprezentată de bisericile clădite în Sângerei pe parcursul secolelor. Cel mai vechi lăcaș de cult este biserica Sf. M.M. Gheorghe, hramul căreea este sărbătorit în oraș pe 6 mai, clădirea este construită în 1870, având ca ctitor pe latifundierul local Vasile Gheorghe Calmuțchi, lângă bisericiă se păstreză cavoul familiei Calmuțchi.

 

Harta turistică - Sângerei

 

 

Sângerei 2024